Ploaie de soare. Drumuri de noroi. | DAY 4

Moment captured by Marius Maris | onevibe.ro

Luni, e sărbătoare, o sărbătoare tristă numită #ElectricMonday. Cortul e deja pus la uscat pe balcon, cizmele cu noroi stau în fața ușii apartamentului, iar brățara mult prea strânsă pe mâna dreaptă ne amintește de cele mai electrice nopți ale verii. Un pic mahmur încerc să îmi amintesc ce s-a întâmplat noaptea trecută, de ce blugii mei sunt plini de noroi și de ce lumea mă întreabă dacă sunt bine. Duminică 17 iulie 2016 e ziua care intră în istorie ca cea mai nebună zi a Electric Castle.

M-am trezit târziu după 3 ore de somn și, din reflex, îmi iau telefonul, mă uit la oră și deschid aplicația festivalului. Ce zi e astăzi? E duminică. Îmi folosesc rămășița de energie pentru a mă blinda: pregătindu-mă de potopul care se anunță. Două pelerine de ploaie, cizme de gumă și o a doua pereche de șosete din pungi de gunoi, toate întărite de scotch. Ieșit din cort, soarele îmi inunda pupilele arse de laserele din noaptea precedentă. Mă pornesc ușor spre zona festivalului și mă gândesc ce se va întâmpla dacă iar ne prinde o ploaie necruțătoare ca cea din ziua trecută la Skrillex. Nu de alta, dar alte haine uscate nu mai am.

Curcubeu peste castel

Moment captured by Electric Castle’s Photo Crew

E ultima zi și, precum mulți alții, mi-am propus să vizitez toate zonele pe care nu am apucat să le văd până acum. Tatuaje, fotografii, alergat, realitate virtuală, bătaie cu apă. Toate mi-au resuscitat energia care ar trebui să mă țină până dimineața următoare, dar treasure-hunt-ul meu a fost întrerupt subit de un apel de la Ana. Ana, care acum câteva luni plângea de fericire când s-a anunțat Bastille la Electric Castle! Acum, Ana plângea de tristețe, spunea că nu știe dacă ajunge, e încă la Cluj după ce a petrecut noaptea trecută în ploaie. Nu știu ce să îi spun decât că o să fie bine. În timp ce vorbesc la telefon începe concertul Alternosfera, paradoxal, cu piesa Drumuri de noroi. Acum așteptăm doar legendara Ploile nu vin ca o avertizare pentru ce (nu) avea să se întâmple noaptea asta:

Ultima noapte a fost fără ploaie! Ultima noapte a fost perfectă. Da, Ana a ajuns cu un minut înainte de concert, m-a tras de mână prin marea de oameni până în primul rând. A plâns din nou, de fericire acum, pe piesa Overjoyed semnată de Bastille, a cărui titlu îi descria perfect starea. Ni s-a făcut pielea de găină când cei 30.000 de oameni fredonau în cor E-eo-eo-e-eo-eo ca un preludiu al piesei Pompei. Și am dansat în noroi pe cover-ul piesei „clasice” Rhythm of the Night.

Moment captured by Maris Marius | onevibe.ro

Moment captured by Maris Marius | onevibe.ro

Bastille abia ne-a încălzit pentru ce avea să urmeze: Bring Me The Horizon. Tremurul bass-ului se simțea încă de la primul acord. Se simțea cum fiecare bătaie a toboșarului îți muta timpanul cu câte un milimetru mai în spate. Simțeai cum fiecare lumină a scenei topea norii de deasupra noastră. Așa a început ceea ce avea să fie ziua istorică a festivalului, în care curtea castelului se transforma în cel mai mare circle pit pe care l-au văzut succesorii lui Banffy. Noroiul nici nu mai conta atunci când piesa Drown a trecut prin boxele scenei direct în sufletul metaliștilor. Oamenii cădeau în noroi, se ridicau, se scuturau și continuau nebunia transformată într-o implozie de energie! Totul se încheia cu singura ploaie pe care o mai toleram, o ploaie de confetti!

Moment captured by Maris Marius | onevibe.ro

Moment captured by Maris Marius | onevibe.ro

Noaptea nu s-a oprit aici nici pentru mine, nici pentru zecile de mii de oameni veniți la Bonțida pentru a verifica proprietățile benefice ale noroiului. Am continuat să strigăm cu ce ne-a mai rămas din voce pe piesele legendare ale celor de la Gorgon CityAm aplaudat prestația lui Congo Natty în jungla de vibe-uri nemaipomenite de la Roots Stage și am așteptat răsăritul pe setul incendiar marca WoraklsLuna uriașă se scufunda ușor în zidurile castelului, iar soarele răsărea ușor în spatele meu dându-mi de înțeles că e timpul să merg acasă.

Și așa s-a încheiat încă o ediție Electric Castle. Cu cizmele în picioare, pelerina de ploaie în rucsac și amintiri în suflet ne pornim ușor spre casă. Cinci zile de festival, 121 000 de oameni și tot atâtea amintiri care ne vor hrăni dorul timp de încă un an, până când vom putea striga iar: We are the people!

 

Moment captured by Maris Marius | onevibe.ro

Moment captured by Maris Marius | onevibe.ro

 

 




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *