Mistah, pe curand prieten drag!

Au trecut câteva săptămâni şi încă îmi este foarte greu să mă obişnuiesc cu gândul că bunul meu prieten Mistah nu mai e printre noi. Mi-aş fi dorit că niciodată să nu vină clipa în care să fiu nevoit a scrie astfel de rânduri…Când afli astfel de veşti, doar cuvintele şi mai ales muzica sunt cele care mai pot încerca să umple imensul gol rămas.

Mereu a fost un om cu o inimă mare, gata oricând să întindă o mâna oricărui avea nevoie de ajutor şi întotdeauna l-am considerat  fratele meu mai mare, chiar dacă eram cam de aceaşi vârstă.

Era 08 octombrie 2011 şi atunci începeam să mă iniţiez în tainele muzicii reggae adevărate.

De la Radio Republika Verde am aflat că Dub Incorporation urmau să cânte în Bucureşti la Fabrica cu El Negro  în deschidere şi o trupă necunoscută pentru mine până atunci, East Roots.  Concertul lor însă din aceea seară într-adevar  a fost o revelaţie.  Şi, chiar dacă a plouat în continuu, energia debordantă şi pofta lor de viaţă şi de cântat m-au cucerit instant. Cu greu îmi venea să cred că sunt o trupă de la noi, din Bucureşti, atât de bine sunau piesele lor. Iar Mistah era acolo pe scenă, sufletul petrecerii.

mistah b                                                                                                      via

 

A mai trecut un timp şi în oraşul meu de baştină  Sibiu,  în Bohemian Flow unde se ţineau o bună parte din concertele live din oraş, văd un afiş mare, colorat cu East Roots în prim plan. Nu îmi venea să cred! Era unul dintre concertele ce anunţau primul lor album, From The East to The West.

Pe pagina evenimentului era deja anunţat şi un concurs la care bineînţeles că m-am înscris din prima şi norocul mi-a surâs încă o dată. Urma să primesc intrare gratuită, un tricou şi albumul original. Concertul a fost unul incendiar iar eu eram cel mai fericit  din întreaga încăpere.

Mâna întinsă  de către Bogdan (Mistah), de către Mihai, Laur, Adelin, Cristi si Sorin a fost semnul începerii unei frumoase prietenii.

A urmat Mad Proffesor la Bucureşti pe care bineînţeles că nu l-am ratat. Banii fiind puţini, după eveniment am început  să întreb doar cu  jumătate de gură  de o cazare pentru aceea noapte.  Boogie fiind şi el prezent îmi zice : ”Nu e problema, cred că am o saltea liberă, vii şi dormi la mine!”

A urmat un al doilea concert East Roots în cadrul celui de-al treilea eveniment Do The Reggae, când am pus şi muzică în deschiderea lor, tot în Bohemian Flow din Sibiu. Deja acest lucru îmi dădea încredere în mine şi în forţele proprii.

Lansarea primului lor clip ”Just for my people” în Kultur Haus din Bucuresti  şi  East Roots la Arenele Romane în deschidere la Alborosie au urmat în mod firesc. Atunci le-am simţit forţa şi pasiunea şi mi-am zis” Această trupă are potenţial mare, chiar şi pentru piaţă muzicală de afară!” (posibil că evenimentele să nu fie în ordine cronologică, a trecut ceva timp de atunci).

Un alt episod plăcut a fost momentul în care au filmat un clip de prezentare pentru Apropo Tv.  Iar eu eram de faţă, retras într-un colţ ce e drept, savurând întregul moment.

Concertul lor din cadrul Guerilive l-am ratat iar ultimul  lor concert în formula East Roots l-am prins la Alba Iulia, în cadrul  Play For May. Boogie era mult mai sigur pe sine şi stăpân pe situaţie.

Revenirea lui Mistah în Sibiu, s-a produs odată cu celebrarea zilei de naştere a lui Robert Nesta Marley. Tot atunci l-am avut invitat şi pe Alex (Prince Sol) din Serbia şi pe Mishu B, într-unul dintre cele mai tari  show-uri de reggae din oraş. Împreună am mers şi în Cluj la Dub Wizard, unde am susţinut un eveniment , un pic mai restrâns ce e drept insa cu oameni frumosi aproape.

Mai întâi sub formă de zvonuri care ulterior din păcate au devenit realitate, din cauza unor neânţelegeri trupa East Roots se destrăma. ”Mare păcat”, mi-am zis şi atunci deoarece chiar formau un tot unitar şi cel puţin pe scenă se completau reciproc. Conceptul East Roots a fost şi va rămâne probabil cea mai importantă realizare a sa.

Boogie pleacă la scurt timp în Elveţia la muncă, însă cu gândul de a relansa curând proiectul East Roots. Ne-am reîntâlnit după aproape un an de zile, în 2014, la ultima petrecere Do The Reggae, înainte ca Bohemian Flow să se închidă. Însoţit de bunul său prieten Phlo da Shaolin au susţinut încă o seară de reggae plină de energie captivantă şi electrizantă deopotrivă.

11974_10151255939937327_987964285_n                                                                                                via

Pofta de a cânta şi de a trăi  se citeau pe fata lui Mistah si se transmiteau prin fiecare vers.

În cursul acestui an, alaturi de Phlo, Mistah putea fi găsit în Goblin unde a susținut o altă serie de petreceri intitulată Reggae Heart.

Ultima dată ne-am revăzut în acest an la One Love, unde nu s-a putut abţine să stea departe de microfon, aşa cum o făcea de obicei. Dacă era o petrecere şi el era în preajma, nu trecea mult şi cu siguranţă îl vedeai acolo pe scenă.

Şi chiar dacă a fost plecat din ţară, tot a continuat să cânte, ultimele sale creaţii fiind Meditez feat. Nimeni Altu şi I’m a Pilgrim cu Argatu la producţie.

Boogie a trăit şi în Franţa câţiva ani buni, cunoştea bine şi limba lui Moliere. În propriul său stil original, îmbina franceză cu engleza şi cu limba română. Ca şi singjay era întradevăr unic şi cu siguranţă îl aştepta un viitor strălucit.

Contribuţia sa la mişcarea reggae de la noi a fost una vitală, ceea ce mulţi nu prea ştiu. El alături de Vlad Ras T, Dani şi Seba de la Irie Warriors au alcătuit formula iniţială East Roots Sound şi au început prin 2007 în Club Suburbia din Bucureşti să suţină regulat una dintre primele serii de petreceri dedicate muzicii reggae.

Astfel Boogie (Bogdan Filipeanu) pe numele său exact a fost la început un pasionat selector şi promoter al muzicii reggae de la noi şi un vizionar deopotrivă. Tot el a fost cel care l-a ajuat şi pe Alex (Prince Sol) din Serbia, să pună bazele comunităţii şi site – ului Roots and Sound, menit să promoveze muzica reggae din Balcani.

”I’m a pilgrim, Got a message to share, Free like the wind, My home is everywhere…” sunt versurile care ilustrează parcă cel mai mult propriul său crez.

Aşadar nu îmi mai rămâne decât să închin încă o bere şi să mai aprind încă un cui în cinstea pelerinului, aşa cum îi plăcea şi lui!

Pe curând frate drag,

Cu respect şi dragoste,

Natty

 




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *