Recenzie album: Deliric X Silent Strike

5

După 3 ani de când a lansat mixtape-ul „Delicatese„, Deliric revine cu un nou album. Acesta este realizat în colaborare cu Silent Strike, unul dintre cei mai apreciați producători de muzică electronică din România. Acesta, comparativ cu Deliric, a lansat ultimul său material discografic în anul 2015, în forma EP-ului „Quasar„. Acesta nu este la prima colaborare memorabila cu un artist din zona rap, în 2013 a lansat EP-ul „Silent Regis” cu Kazi Ploae. Probabil cel mai interesant lucru este faptul că nimeni nu se aștepta la un album nou, mai ales din partea lui Deliric. Acesta nu anunțase nimic pe site-urile de socializare, la fel ca și Silent Strike. Asta până la începutul lunii iulie 2016, când ambii au postat un mesaj scurt și la obiect: „Am scos album cu Silent Strike„, respectiv „Am scos album cu Deliric„, ambele statusuri postate la un minut diferență. Totuși, singurii ce știau de acest album realizat de Deliric cu Silent Strike au fost fanii ce l-au auzit pe Deliric cum spunea în concerte „voi lansa un album nou”. Albumul ca și artwork este foarte minimalist și se numește sugestiv „Deliric x Silent Strike„. Este un album integral, neașteptat de lung, realizat în colaborare cu Benzen de la Cutover Studio ce a realizat mix-ul albumului și Eusebio de la Studio X, cel din urmă ocupându-se de înregistrarea și masterizarea albumului.

Piesa ce deschide albumul se numeste sugestiv „Antidot„. Din primele momente se poate remarca un beat mai întunecat față de ceea ce cântă Deliric de obicei. Piesa prezice dinainte ceea ce urmează sa fie albumul, următorul vers descriindu-l cel mai bine: „Am pastila care vine cu un plus de dopamină am creat și pentru tine un drog nou„. Piesa este un scurt rezumat al albumului și al carierei lui Deliric, auzindu-se multe reacții din partea fanilor prin vocea lui. E neașteptat de întunecat sunetul, „Antidot” dovedindu-se o piesă bine plasată, mai ales că-i prima și deschide apetitul ascultătorului către mai multe piese de genul acesta.

Cursa” este una dintre piesele de pe album în care poți spune că nu-ți inspiră nimic nou. E piesa aceea cu veșnicul mesaj de „totul e o cursă”, e un ego rap des întâlnit în piese semnate CTC, singura chestie diferită fiind beat-ul produs de Silent Strike, care face piesa un ego rap ceva mai profund, mai lăuntric într-un fel. Această „a doua piesă” scoate în evidență că pe lângă piese „deep” există și altele in care se poate simți stilul CTC în principal.

A treia piesa a albumului deformează total vibe-ul acestui album. „Trecător” este una dintre cele mai profunde piese lansate vreodată de Deliric. Am putea s-o comparăm cu „Silent Regis” a lui Kazi Ploae cu Silent Strike, sunetul de clapă inducându-te într-o stare total „dreamy”. E o discrepanță totală de versuri dintre piesele 2 și 3 de pe acest album, e șocant într-un fel acest lucru, nu s-ar fi așteptat nimeni la o piesă din aceiași categorie cu „Ambrozie” sau cea menționată mai devreme, „Silent Regis„.

Deliric a reușit în piesa „Panopticon” să introducă un acapella pe un beat de-a lui Silent Strike. Nu poți spune că-i o piesă cântată, pare mai degrabă o interpretare a unui monolog lăuntric, o frustrare în care se pot regăsi teme extrem de actuale. Putem regăsi tema atentatelor teroriste din ultimii ani produse de organizații precum ISIS într-un simplu vers: „Că frații mei pun bombe la frații mei, ori că au alți zei, ori ca vor ce-au ei„. Putem totodată să regăsim o temă autohtonă, cea a Roșiei Montane sau a braconajului ilegal, versul acela fiind „Pun ceanură-n natură pentru nestemate, am stârpit din natura fiare neînsemnate„. Posibil să fie o interpretare poate prea profundă, nu omit acest lucru, posibil ca Deliric să nu se fi gândit la lucrurile acestea când a scris piesa „Panopticon„, dar sunt destul de bine întipărite aceste indicente tragice încât să nu putem spune că nu s-a referit absolut deloc la aceste lucruri.

Mâine” am putea spune la prima vedere că este piesa cu mesajul veșnic de „nu lăsa pe mâine ce poți face astăzi”. Deliric în schimb are unele versuri care se referă mai mult la lipsa de comunicare, iar lucrul ăsta este cel mai evident în versul „Comunic cu oameni oriunde pe glob, dar nu mă salut cu vecinii de bloc„.  Mai sunt prezente și referințe din viața socială, dar nu la fel de multe precum lipsa de comunicare. Refrenul în sine are versul „ai construit pereți în jurul tău„, referindu-se clar la blocarea totală de restul lumii. Piesa este realizată în colaborare cu EM, a cărei voci se poate auzi la refren.

Eroare” este una dintre cele mai „romantice” piese de pe acest album. Deliric reușeste să descrie poveștile „virtuale” de iubire, făcând referințe clare la site-uri de socializare precum Twitter sau Flickr. Odată cu terminarea primei strofe și cu introducerea refrenului, ai putea spune că-i poveste unui stalker, care urmărește din umbră profilul unei persoane anume, mai ales că refrenul este „Aș vrea să pot să-ți dau drumul„. Odată cu a doua strofă, lucrurile se schimbă, Deliric descriind povestea de iubire cu o materialistă. Este un amalgam de povești adunate doar într-o piesă, e sentimentul acela de iubire total greșită care n-ar trebui să-și aibă loc în lume, probabil din aceasta cauză piesa se numește sugestiv „Eroare„.

Tesla” este piesa cu cele mai multe referințe, atât istorice cât și religioase. Piesa în sine are 3 minute și 29 de secunde, dar în primul minut auzim personaje precum Nikola Tesla, Buddha sau Rasputin. Partea cea mai bizara a piesei este faptul că beat-ul piesei are 3 variante de-a lungul piesei, am putea spune că-i o piesă în 3 acte în care punctul comun al piesei este Tesla. Deliric a reușit în această piesă sa ia o personalitate a lumii reale precum Nikola Tesla și să o introducă în lumea umană a versurilor rap, folosind frecvent silogismul „împotriva curentului„.

De ani buni, Deliric a format brand-ul „Porc„, dar niciodată nu a folosit acest nume într-o piesă. „Porc” este piesa care parcă da diss-uri celor ce nu agreează munca sa precum și munca trupei CTC. Sunt moarte multe referințe de genul „dau totul pe față, sunt porc„. Cât despre partea tehnică a piesei, e probabil piesa cu cel mai mult reverb și efecte de voce. Totuși, acestea se aud ca și cum ar fi mai multe voci care se bat în cap și vor să iasă. Acestea au ieșit, toate regăsindu-se în piesa „Porc„.

Venin” este o piesă ce scoate în evidență starea de greață tipică după o ceartă cu o persoană dragă. Deliric, totodată, mai scoate în evidență faptul că se ajunge din prostie la astfel de situații, exemplele fiind multiple pe tot parcursul acestei piese. Refrenul sună dur, versul „Viața-i curvă, erai viața mea!” rămânând ușor întipărit în minte. Beat-ul folosit de Silent Strike are o ușoară nuanță optimistă, de resemnare în unele puncte, mai ales la refren.

Piesa cu numărul zece de pe acest album se numește „Două„. Piesa descrie o poveste ce te captivează într-un punct, dar spre final aceasta se schimbă total. Beat-ul piesei își schimbă total sunetul, Deliric și Silent Strike oferind acea stare de „înca două” pahare ce le tot bei și uiți total firul poveștii. Sunt două beat-uri unite într-unul singur, e foarte bizar ceea ce-au încercat artiștii, oferind o stare exact  ca la beție: ți se schimbă filmul foarte ușor.

Simian” prezintă o poveste a unui bătauș. Este atât de bine descris acest „bătăuș” încât am crede că Deliric a fost cândva unul, sau cel puțin, a cunoscut foarte bine o astfel de persoană. Mesajul piesei este descris într-un mod mult prea evident la refren: „Orice naș își are nașul„.

$efu” este probabil cea mai gangsta piesă de pe tot albumul. Mulți fani au reacționat, spunând că dacă n-ar exista ironia lui Deliric, ar fi o manea piesa asta. La câte motive „maneliste” are piesa asta, chiar am crede că această piesă este dedicată unei anumite categorii de ascultători de rap. Nu e prima piesă de acest gen din repertoriul artiștilor din Facem Records.

Independent” e piesa ce descrie perfect cariera lui Deliric ca artist rap. Pe lângă faptul că alături de CTC au ridicat aproape totul de la zero, se mai regăsesc și scurte povesti ce erau știute de foarte puțini oameni. Probabil interpretarea e de vină, dar se pot simți frustrările artistului, felul în care interpretează pare mult mai nervos decât în celelalte piese de pe acest album.

Plastic” atacă în mod direct artiștii care fac piese „pentru proști„. Scoate în evidență mult prea bine pe toți cei ce produc muzica fără să investească timp, bani, chiar pasiune, înainte de toate, iar beat-ul produs de Silent Strike oferă o stare ca și cum chiar tu ai produce acea muzică de „plastic”.

Orașul” reușește să compare viața de artist cu un oraș extrem de aglomerat precum Bucureștiul. Dacă stăm și analizăm vers cu vers, toate sunt interpretabile, toate pot fi puse în paralel cu o carieră de artist. Refrenul „Orașul respiră prin mine acum” e  cel mai interpretabil vers din toată piesă. La fel ca multe beat-uri de pe acest album, acesta se termină cu totul alt sample față de cel de la începutul piesei.

Gaia” este fără doar și poate hit-ul acestui album. De la data lansării, aceasta a adunat peste 400.000 de vizualizări pe YouTube, fiind cea mai vizionată piesă de pe acest album. Piesa a fost realizată în colaborare cuAlexandrina Hristov, care nu se află la prima colaborare cu Deliric. Cunoscuta piesa „Ambrozie” a lui Deliric conținea un sample al artistei din piesa „Maria (cântec de leagăn)”, iar în acea piesă nu interpreta în mod direct cum o face în piesa „Gaia„. Se pot simți influențele Alexandrinei în piesă, sunetul de clapă fiind asemănător cu cel din piesele acesteia. Am putea spune că piesa „Gaia” e un alt gen de „Ambrozie„, e același sentiment oferit ca acea piesă, doar că mult mai romantică.

Alpha” este ultima piesă a albumului și totodată un scurt rezumat al pieselor lui Deliric în general. Se pot auzi clar referințe la mixtape-ul „Delicatese” și piesele ce au fost create „cu bune și cu rele„. Ultimele două versuri ale piesei sunt extrem de bine plasate la final:

„O să țip la mine și o să țip la voi,

Fiecare zi e un nou început până mă-ntorc în noroi”.

Albumul „Deliric X Silent Strike” conține 17 piese pentru fiecare categorie de ascultători. Conține atât piese profunde precum „Gaia„, conține atât piese pline de ego rap precum „Independent” sau „$efu„, sau piese cu acapella precum „Panopticon„. Recomandăm cu căldură albumul, probabil nu vă vor impresiona toate piesele, ați putea spune că ați mai auzit în trecut astfel de piese, dar, e imposibil să nu-ți placă măcar o piesă de pe acest album.

Albumul nu a apărut în format fizic, dar acesta poate fi descarcat de pe site-ul oficial a lui Deliric. Fanii pot să-l descarce gratuit, dar totodată pot lăsa donații. Pentru mai multe detalii, intrați pe pagina oficială a artistului.




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *