Recenzie album: Culese din Cartier prezintă „Argatu’ – Volumul III”

În ultimii 5 ani, muzica românească a fost total schimbată prin apariția unor trupe precum Subcarpați, Frații Grime sau Fantome. Din această familie, face parte și Argatu’, un tânăr producător din Fălticeni care, din 2012 încoace tot „culege din cartier” piese folclorice românești și le adaptează zilelor noastre. În cadrul primei ediții de „Soundcheck Fest 021„,artistul a împărțit în aceiași seară scena cu „camarazii” săi din Subcarpați, Fantome și Cred Că Sunt Extraterestru. Tot în aceiași seară, artistul și-a lansat al treilea material discografic intitulat sugestiv „Culese din Cartier prezintă „Argatu’ – Volumul III” „. Acest material discografic are 15 piese.

Prima piesă a albumului este „Ca pe luncă„. Această piesa are ca sample principal piesa „Cântec de leagăn” a artistei de muzică populară Sofia Vicoveanca. Această primă piesă te duce cu gândul la piesele trupei Fantome. Sentimentul emanat este același pe care trupa Fantome îl emana: senzația de bântuială. Piesa originală, este destul de profundă dacă stați și o ascultați vers cu vers. Argatu’ în schimb, reușește să facă o piesă de leagăn o piesă de „bântuială”, iar spre finalul piesei, aceasta devine „de voie bună” într-un mod ciudat.

A doua piesă a albumului este „Asta-i hora-n Fălticeni„. Argatu’ n-a uitat de locul său de baștină, și a ținut să puncteze acest lucru în piesa „Asta-i hora-n Fălticeni„. Acesta reușește din a doua piesă să schimbe percepția albumului și să nu mai fie cu atâtea influențe de „Fantome”. „Asta-i hora-n Fălticeni” întruchipează stilul ce l-a făcut celebru pe Argatu’ – folclor remixat pe ritmuri actuale.

Piesa cu numărul trei se numește „Original artizanat„. Probabil e cea mai sonoră piesă de pe tot albumul, pentru că e imposibil să nu o fi auzit pe la vreun concert de-al său sau pe la radiouri precum Cooperativa Urbană. Majoritatea pieselor de pe acest album au mai fost auzite în concertele lui Argatu’, asta fiind una dintre ele.

Piesa a patra se numește „Lie Ciocârlie„. Sample-ul principal al acestei piese este piesa cu același nume de la Elena Vasilache, fosta solistă din trupa Candy cunoscută sub numele de scenă „Selena”. Dacă dați search pe net la „Elena Vasilache”, o să vă intre foarte multe referințe la trupa Candy sau cariera ei de actriță. „Lie Ciocarlie” este o piesă care-și menține sunetul său „misterios” atât în această varianta a lui Argatu’, cât și în varianta originala.

A cincea piesa este „Ici în vale„, o piesă facută celebră de Surorile Osoianu. Până în acest punct al albumului, piesele sunt mult mai chill comparativ cu celelalte albume al lui Argatu’. Sunt foarte multe piese făcute mai mult pentru meditație decât pentru dans propriu-zis. Argatu’ își reinventează stilul în piese precum „Ici în vale„, iar lucrul ăsta se poate simți pe propria piele.

A șasea piesă are ca sample melodia „Foaie verde murele„, o piesă făcută celebră de trupa Zavaidoc, dar, aceasta este reprodusă de vocea cântăreței de muzică populară, Maria Iliuț. Sentimentul de chill-eală se simte în continuare, iar senzația de meditație rămâne tot acolo. Această piesă ne duce cu gândul la o călătorie extrem de lungă într-un oraș mare. „Foaie verde murele” e genul de piesă ce-ți poate fi „melodie de fundal” pe parcursul unei drumeții extrem de aglomerate.

Împărate” este genul de piesă ce te duce cu gândul la piese ca „Rege pe deal„, genul ăla de piesă ce merge să fie ascultată la țară, undeva în mijlocul pustietății. Argatu’ reușește în fiecare piesă să inducă o anumita stare în care diferă locul, sentimentul și stare propriu-zisă.

Flacăra de dor” are ca sample vocea lui Nicolae Mintencu. Exact ca-n piesele anterioare, bântuie o senzație de chill-eală totală. E probabil cel mai chill album al lui Argatu’ până-n acest punct, ceea ce nu-i un lucru rău. Mulți artiști scot albume extrem de energice și puternice la început, până construiesc un anumit fan-base care ajunge apoi să accepte orice schimbare din partea artistului preferat. Argatu’ a ajuns în punctul ăla, și-a atins apogeul într-un fel, iar piesele sale chill nu fac decât să intrige fanul de rând. Melodiile de pe „Culese din Cartier, volumul III” sunt extrem de intrigante. Probabil din acest motiv se menține permanent o stare de chill-eală.

Uneori, când citim titlul unor piese, deja ne formăm o imagine și o stare în cap. La piesa „Doina de Jale„, starea nu e nicidecum tristă. Se aude o vioară tristă pe fundalul piesei, dar nu e un sunet deprimant. Dacă ar fi fost doar vioara, probabil că era trista melodia, dar combinată cu beat-urile specifice lui Argatu’, starea se schimbă automat.

Mare strigătură” este una dintre cele mai energice piese de pe acest album. Alături de „Asta-i hora-n Fălticeni„, este genul de piesă ce e posibil să o auzi la unul din concertele lui Argatu’. E energică, e vioaie, are sample-uri din muzică populară, are tot ce trebuie pentru o bună dispoziție.

Balada lăutarului” e singura piesă de pe acest album care are un țambal implicat. E un sunet simplu, un sample de câteva secunde, dar remixat pe beat-urile potrivite te duce cu gândul în altă parte. Începutul și sfârșitul piesei sunt extrem, extrem de lente și calme, mijlocul piesei fiind partea cea mai energică.

La jucat și la strigat” e probabil cea mai bună piesă de pe acest album. E extrem de energică, ea intrându-ți sub piele din primele secunde, și conform comentariilor de pe net, „piesa asta rupe„. Elementele din muzica populară sunt prezente și adaptate zilelor noastre.

Hora dub” te duce din prima cu gândul la filmele vechi românești în care tema principală este viața la țară. E melodia ce-ți dă o stare de melancolie ciudată, începutul fiind extrem de lent, bulversând total starea creată de piesa anterioară. Argatu’ a poziționat destul de bine ordinea melodiilor dacă stăm bine și ne gândim. Fiecare melodie are o anumită stare, nu se repetă tema melodiilor iar ascultătorul nu este plictisit cu această ocazie.

Sculați de ne ascultați” este piesa ce are ca sample principal piesa „Ia sculați boieri bogați„, piesa ce aparține Ansamblului Folcloric „Țara Vrancei„. Primele două minute ale piesei sunt foarte puțin modificate, e pur și simplu piesa originală. După aceste „două minute”, Argatu’ intervine. E o piesă ce-ți dă două stări: una de meditație la început, pentru că piesa e de așa natură, iar la sfârșitul acesteia, piesa devine pur și simplu o melodie numai bună de dansat pe ea.

Coboară muntele” este ultima piesă de pe acest album, și cea mai lunga, ea având șase minute. Piesa parcă prevestește sfârșitul albumului. Piesa originală care stă la baza acestei „ultime piese” a lui Argatu’ este „Munte, munte frățioare” a cunoscutei interprete de muzică populară, Ileana Sărăroiu. Piesa se termină exact cum a și început albumul, cu o senzație de bântuială.

Per ansamblu, albumul e bun, și-l recomandăm cu căldură. Are destule elemente împrumutate de la trupele ce fac parte din aceiași familie ca și Argatu’, în special Fantome. E cel mai lent album a lui Argatu’ de până acuma. Are și piese de „voie bună”, dar majoritatea sunt destul de profunde, îți dau stări de meditație și te fac să apreciezi mai mult muzica folclorică românească. Pe lângă acest album, recomandam și piesele originale ce au stat la baza multor piese aflate pe „Culese din Cartier, vol. III”. Sunt piese plăcute, relaxante, la fel ca și acest album a lui Argatu’. Îl așteptăm pe viitor cu „Volumul IV„.

Albumul poate fi integral descărcat gratuit de >>>aici<<<




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *